Dumnezeu e dincolo de orice ar putea minţile noastre să priceapă...

"Recent, am auzit pe cineva spunând că intrau într-o parcare, iar cel mai apropiat loc de clădire s-a eliberat, iar ei spuneau că este un semn că Dumnezeu e cu ei.
Iar apoi, cam de două săptămâni, auzisem pe cineva vorbind despre doi oameni care erau bolnavi, iar unul dintre ei fusese vindecat. Şi vorbeau entuziasmaţi despre cum Dumnezeu a intervenit să îl vindece. Iar între timp, mă gândeam: Da, dar cum rămâne cu cealaltă persoană? Nu s-a vindecat. Unde era Dumnezeu?
De ce Dumnezeu nu a intervenit şi în cazul celeilalte persoane?
Iar apoi, seara trecută, chiar aseară am auzit pe cineva spunând că erau într-un magazin şi au văzut ceva ce voiau neaparat şi era la reducere şi au spus: Asta arată cât de bun e Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu poate ajuta oamenii să găsească lucruri la reducere, atunci de ce nu îşi petrece timpul cu lucruri care par mai importante, cum ar fi cutremure sau foamete sau boli?
Când te gândesti la Dumnezeu, când auzi cuvântul "Dumnezeu", ce imagini îţi vin în minte?
Un om bătrân cu barbă lungă, albă, care stă în spatele unei cortine şi lucrează cu nişte manete?
Îi vindecă pe unii, iar apoi găseşte locuri de parcare pentru alţii?
Pentru mulţi oameni, conceptul de Dumnezeu e construit în jurul unui Dumnezeu care e în afară a tot.
Un Dumnezeu care esenţial e altundeva.
Un Dumnezeu care a făcut lumea dar stă deoparte şi o priveşte dintr-un loc de unde se poate vedea totul.
Un Dumnezeu care e acolo şi din când în când vine aici.
Problema cu acest concept de Dumnezeu e că ajungi să nu ai nici măcar dovada că acest Dumnezeu există.
Aşa că ce se întâmplă e că începem cu viaţa reală, începem cu existenţa. Asta, cu care suntem cu toţii de acord, e ceea ce există.
Iar oamenii ajung să se contrazică, să dezbată, să discute dacă e un Dumnezeu altundeva care are ceva de-a face cu asta.
Dar scriitorii Bibliei nu par aşa interesaţi de a dovedi că există Dumnezeu şi mult mai interesaţi în a vorbi despre cum e Dumnezeu.
Ca în cartea Exod, un om numit Moise vrea să ştie numele lui Dumnezeu, iar Dumnezeu răspunde: Eu sunt.
Iar mai târziu Dumnezeu îi aminteşte lui Moise despre când Moise i-a auzit vocea. Nu a văzut nici o înfăţişare sau formă.
Dumnezeu e dincolo de orice ar putea minţile noastre să priceapă.
Ce înseamnă să ai o relaţie personală cu un astfel de Dumnezeu?
E greu să îţi faci o imagine.
Eu cred că Dumnezeu ascultă şi că lui Dumnezeu îi pasă şi că Dumnezeu e implicat.
Dar găsesc toată ideea de relaţie greu de priceput.
Iar apoi, a-l iubi pe un aşa Dumnezeu. Cum arată asta? Ce înseamnă? Şi cum o faci?
Când mă gândesc la Dumnezeu aud un cântec...
E un cântec ce mă mişcă. Are o melodie, are o bătaie, are un anumit ritm.
Iar oamenii auziseră acest cântec de mii şi mii de ani, de-a lungul continentelor şi a culturilor şi a perioadelor de timp.
Oamenii auziseră cântecul şi l-au găsit captivant. Şi au vrut să audă mai mult.
Dar întotdeauna au fost oameni care au spus că nu e nici un cântec şi care negau muzica.
Dar cântecul continua să fie cântat.
Aşa că Isus a venit să ne arate cum să trăim în ton cu cântecul. Ca şi cum el e calea, adevărul şi viaţa. Asta nu e o declaraţie despre cum o religie e mai bună decât toate celelalte religii.
Ultimul lucru pe care Isus ar fi venit să îl faca era să înceapă o nouă religie.

El a venit să ne arate realitatea în cel mai crud mod. A venit să ne arate cum sunt lucrurile.
Isus e Dumnezeu făcându-se carne şi sânge. Şi în generozitatea Sa şi în compasiunea Sa, aşa e Dumnezeu. În spunerea Adevărului, aşa e Dumnezeu. În iubirea Sa şi în iertarea şi sacrificiul Său, aşa e Dumnezeu.
Asta e cine e Dumnezeu. Aşa sună cântecul.
Cântecul e cântat peste tot în jurul nostru, întotdeauna. Cântecul e cântat peste tot. E scris pe inimile noastre.
Şi toată lumea cântă cântecul.
Întrebarea nu este dacă cânţi sau nu cântecul, întrebarea e: eşti în ton?
Cum e scris în cartea Faptelor. Spune că Dumnezeu ne dă viaţa şi suflarea şi tot ce mai este. Dumnezeu e generos.
Asa că atunci când sunt zgârcit şi meschin şi refuz să dăruiesc, sunt esenţial dezacordat cu cântecul.
Mai târziu, în una din scrisorile lui Ioan, spune că Dumnezeu e dragoste. Nereţinuta, necondiţionata dragoste.
Aşa că atunci când vezi pe cineva sacrificându-se pentru altul, pentru binele altuia, cântă în cheia care trebuie, de aceea te inspiră atât de mult şi sunt aşa puternici, pentru că sunt în ton cu cântecul.
Unii oameni ştiu tot felul de chestii despre muzică, ştiu chestii despre acorduri, tonalitate, chei şi instrumente.
Iar ei pot auzi chestii pe care alţii poate nu le aud. Ei aud fineţe şi nuanţă în cântec, pe care alţii nu le-ar observa.
Ei apreciază lucruri pe care alţii nu le-ar observa. Dar de asemenea e posibil să fii atât de implicat în aspectele tehnice ale cântecului încât să ratezi simpla şi pura bucurie a cântecului.
Sunt oameni care vorbesc ca şi cum ar şti totul despre a fi creştin, dar pot părea departe de-a fi în ton. Şi sunt altii care ai spune că nu ştiu mai nimic despre credinţa creştină, dar pot părea foarte în ton cu cântecul.
Am întâlnit mulţi oameni care se lupta cu ce înseamnă să ai o relaţie cu Dumnezeu.
Dar ei nu şi-au pierdut dragostea, credinţa, adevărul, compasiunea, dreptatea şi generozitatea. Poate ai impresia că nu ai nici un fel de relaţie cu Dumnezeu din cauza tuturor acestor lucruri, acestor idei pe care le ai despre ce înseamnă asta. Toate lucrurile care ţi s-au spus despre ceea ce este sau nu este.
Şi un Dumnezeu care e infinit, masiv, invizibil. Despre asta e greu să ne facem o imagine.
Dar adevăr, dragoste, har, milă, dreptate, compasiune...
Felul în care a trăit Isus. Pot să văd asta. Pot să înteleg asta. Pot să mă raportez la asta. Pot să cânt acest cântec.
Deci, fie ca tu să vezi că acest cântec e scris pe inima ta.
Şi pe măsură ce trăiesti în ton cu cântecul, în ton cu Creatorul Universului, fie ca tu să realizezi că eşti în relaţie cu Dumnezeul viu."

Rob Bell