"S-a auzit că este în casă..."

"Îmi aduc aminte şi astăzi cu multă plăcere de bisericuţa mică din satul meu natal. Eram copil dar nu lipseam de la serviciile de închinare. Atmosfera din adunare era înălţătoare, cântările erau cântate cu atâta ardoare de parcă se mişcau şi geamurile casei... Timpul nu era o problemă pentru nimeni... În toate duminicile biserica era arhiplină cu toate că condiţiile din interior nu erau dintre cele mai bune. Oamenii de atunci erau mult mai săraci din punct de vedere material, dar erau mult mai bogaţi din punct de vedere spiritual.
Dus de aceste amintiri m-am oprit cu gândul la adunarea din Capernaum descrisă de apostolul Marcu în capitolul 2. După descrierile apostolului se pare că adunarea aceasta era în casa lui Simon şi Andrei. Vestea că Isus este în casă s-a răspândit cu repeziciune în toată cetatea. Toţi au lăsat la o parte orice altă preocupare şi au venit să-l asculte pe Isus. M-am întrebat singur oare ce i-a determinat pe aceşti oameni să vină la adunarea din casa lui Simon? Oare nu erau şi alte adunări în tot Capernaumul? Nu erau şi alte adunări în care oamenii să fie adunaţi pentru a învăţa cum să facă afaceri, sau să discute probleme sociale ce privesc comunitatea? De ce au ales totuşi adunarea din casa lui Simon? Ei au ales adunarea din casa lui Simon pentru că Isus era prezent acolo şi erau nerăbdători să-L asculte vestindu-le Cuvântul şi să vadă minunile pe care le făcea.
Astăzi majoritatea caselor de închinare au inscripţii scrise cu litere de-o şchioapă iar unele chiar luminate cu lumini multicolore şi totuşi puţini sunt cei care sunt curioşi să afle ce se petrece înlăuntru. În alte locuri sunetul strident al muzicii scoală din somn chiar şi pe cei ce dorm somnul nepăsării, dar totuşi nu sunt curioşi să afle ce se petrece înlăuntru. Ceva lipseşte, ceva îi împiedică pe oameni să intre în casă. Cel care lipseşte din multe case este Isus, dar mulţi nu vor să recunoască lucrul acesta. Nu puţine sunt locurile unde Isus este lăsat afară la uşă iar înlăuntru a pătruns lumea cu tot alaiul ei. Poate unii din cei dinlăuntru ar dori ca Isus să intre în casă dar să nu stea prea mult deoarece timpul este preţios şi costă. Alţii nu-l vreau pe Isus în aşa zisele case de închinare deoarece consideră că învăţăturile Lui sunt învechite şi nu mai corespund cu vremurile noastre. Alţii ar putea fi deranjaţi de prezenţa lui Isus din cauza ţinutei indecente sau a altor obiceiuri împrumutate de la lumea dinafară.
Pe de altă parte m-am întrebat oare credinţa celor din casa din Capernaum se potriveşte cu cea din Bisericile noatre? Puţini mai sunt cei care sunt gata să ducă tărgile cu slăbănogi. Îmi place să cred căci credinţa oamenilor care-l purtau pe slăbănog, a fost poate mai mare decât cea a slăbănogului. Credinţa lor a fost observată de însuşi Domnul Isus care le-a cunoscut chiar şi inima. Puţini sunt cei care sunt gata să spargă acoperişul casei numai să poată ajunge la Isus. Cred că nu exagerez când spun sunt mulţi în zilele noastre care construiesc catedrale şi le fac tot mai înalte pentru ca slăbănogii să nu ajungă la Isus şi să-L deranjeze."


articol preluat din Sămânţa Adevărului, aprilie 2010, autor Gicu Cotleţ.
(va urma...)