Există cel puţin două modalităţi. La fel de eficiente.
1. Se ia sărbătoarea şi se umple cu orice altceva în afară de pricina
de sărbătoare. Spre exemplu: se iau doi moşi simpatici, se îmbracă
eventual în roşu aprins şi sînt instruiţi să sufoce Pruncul. Lîngă acest
act, cam violent, admitem, se poate “frumuseţa” totul cu brad,
colindeţe din belşug, porc, cornuleţe, ouă roşii (în funcţie de
sărbătoare … ). Ideea este să ne “zghihuim” (vorba lui Nea Marcu) “pi
tăti coclaurili”, să ne obosim, să ne cheltuim şi să uităm pentru Cine
şi Ce sărbătorim. Am făcut-o şi pe asta!
2. A doua modalitate, la fel de sigură şi eficientă: distrugem tot.
Radical. Scăpăm de toate, de orice simbolism şi punem Crăciunul în iunie
(cînd, după unii cercetători, se pare că a fost chiar data Întrupării).
Nu tu porc, nu tu brad, nici cozonaci, dar nici tu suport anamnetic
pentru nimic. Îhî! Am făcut-o şi pe asta. De doi ani n-am luat brad,
nici cadouri într-un an, nimic. Să vedem cum e. Interesant să mergi
contracurentului, dar uneori obositor şi cu siguranţă devine plictisitor
după o vreme.
Între acestea două ne mişcăm extrem de greu şi periculos. Ca
evanghelici radicali, istoric vorbind, ne-am poziţionat spre purişti,
fără niciun fel de sărbători şi obiceiuri în afară de cele biblice. Cu
timpul, sub efectul de pendul şi sub presiunea culturii în care trăim,
am migrat spre cealaltă extremă. Avem sărbători la fel de împopoţonate
ca şi ceilalţi (dar nu uităm să-i condamnăm că “ei bea şi nu ştie ce-i
Crăciunu”) şi ieşim din ele la fel de obosiţi şi goliţi sufleteşte, dar
nu mahmuri, e adevărat. Sau cine ştie?
Ce vom face? Să revenim la “credinţa cea veche şi de demult”? Este o naivitate şi o falsă soluţie.
Măcar adventiştii sînt consevenţi. Au un fel de sărbătoare de
Crăciun, conştienţi fiind, poate mai conştienţi decît cei care fac parte
din cultele penticostal sau baptist, că avem de-a face cu o adaptare
culturală, cu un transfer.
Vom continua să trăim din ce în ce mai împovăraţi de obiceiuri pe
care nu le mai înţelegem? Spiritul protestant a întrebat întotdeauna DE
CE? E BIBLIC? E UTIL?
Poate că o posibilă soluţie este conservarea anumitor sărbători (să
spunem…cele legate de viaţa lui Isus şi atît) şi răscumpărarea lor (dacă
se poate fără prea multe cumpărături!).
Cum? Cum vom trece această sărbătoare pe linia foarte îngustă care
desparte dezastrul de catastrofă? Cum ne vom salva sărbătoarea?
O idee? Poate că acum, cînd se cîntă tot mai multe colinde, tocmai acum avem nevoie de linişte!
Cineva spunea: I WANT A SILENT NIGHT! cu accent pe SILENT!
Articol preluat de pe www.mariuscruceru.ro
