Înțelepciunea sindromului Down

"De aceea și poate să mântuiască desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururi ca să mijlocească pentru ei" (Evrei 7:25)

Filip avea nouă ani și sindrom Down. Subiect de haz, cu ochii pierduți și răspunsuri cu încetinitorul. Colegii lui erau pe-a treia, dar el încă nu știa să scrie. Desena copaci și păsări ce semănau cu rachetele rusești.

Învățătoarea de la școala duminicală le-a adus la fiecare, în preajma Paștelui, un ou colorat de plastic ce se desfăcea la jumătate. Le-a spus să pună în el simboluri ale vieții înnoite. Afară, aproape neștiută, venise primăvara.
Unii au pus în el seminţe, alţii flori, unul a găsit un fluture, iar cei mai mulţi au pus frunze mici.
Când au deschis, oul lui Filip era gol şi Filip a zis bâlbâindu-se: „Oul e gol pentru că mormântul e gol. De aceea avem viaţă nouă.” Nimeni n-a zis nimic pentru că toţi înţeleseseră.
Filip a mai trăit jumătate de an…
L-am aşezat într-un sicriu pe care părinţii i-au pus o fotografie cu Filip îmbrăcat într-un costum, în care clar nu se simţea confortabil. Mulţi i-au adus flori, dar colegii de la şcoala duminicală au venit şi i-au pus oul gol alături.
Oul era gol pentru că mormântul Lui e gol şi va veni vremea când şi mormintele noastre vor fi goale pentru că avem viaţă nouă.
Sunt lucruri pe care le înţelegi şi dacă ai sindrom Down, de aceea mă miră atâta înţepenire a gândirii minţilor înnobilate unele cu titluri academice.

Vladimir Pustan