Mi-a scris o scrisoare simplă, pe două pagini rupte de la mijlocul caietului de română. Nu, nu are computer şi nici telefon nu are acasă ca să-mi scrie email sau să mă sune. N-a cerut nimic, nici măcar să mă rog pentru ea, a scris doar să se descarce…
Mama i-a murit în urmă cu doi ani. Ea are şaisprezece ani şi mai are cinci fraţi mai mici. Toţi la şcoală… Cel mai mic a intrat în clasa întâi. E boboc. Următorul, e în a treia. Ea se trezeşte la şase şi jumătate, pregăteşte dejunul pentru ceilalţi, la ora şapte îi trage din pat, îi duce la baie, îi ajută să se îmbrace şi la şapte şi jumătate îi duce la şcoală. Apoi fuge şi ea la liceu. Întârzie, dar profesorii ştiu de ce, şi închid ochii.
Tatăl e plecat pe şantier, vine doar vinerea acasă şi luni dimineaţa pleacă înainte de a se trezi toţi.
La ora doisprezece Rebeca noastră, se cere de la oră, fuge la şcoala generală, îi ia pe cei mai mici, îi duce acasă, apoi merge din nou la ore, de la unu la două şi iar acasă. Pregăteşte masa de amiază, face lecţiile cu cei mai mici, spală, calcă. Seara se roagă cu ei la ora nouă, dar la ora şapte şi jumătate seara îi hrăneşte iarăşi. Ea îşi face temele după ora douăzeci şi unu. De obicei până la miezul nopţii. A doua zi o ia de la capăt când ceasul sună la şase şi jumătate.
Duminica îi duce la biserică şi ea e învăţător la Şcoala duminicală. „Nici duminica nu scap de copii.”
De fapt mi-a scris pentru a-şi oferi serviciile Organizaţiei Cireşarii. Îi place engleza şi vrea să traducă din materialele noastre. M-am gândit că probabil va avea timp de la doisprezece la unu noaptea…
Mama i-a murit în urmă cu doi ani. Ea are şaisprezece ani şi mai are cinci fraţi mai mici. Toţi la şcoală… Cel mai mic a intrat în clasa întâi. E boboc. Următorul, e în a treia. Ea se trezeşte la şase şi jumătate, pregăteşte dejunul pentru ceilalţi, la ora şapte îi trage din pat, îi duce la baie, îi ajută să se îmbrace şi la şapte şi jumătate îi duce la şcoală. Apoi fuge şi ea la liceu. Întârzie, dar profesorii ştiu de ce, şi închid ochii.
Tatăl e plecat pe şantier, vine doar vinerea acasă şi luni dimineaţa pleacă înainte de a se trezi toţi.
La ora doisprezece Rebeca noastră, se cere de la oră, fuge la şcoala generală, îi ia pe cei mai mici, îi duce acasă, apoi merge din nou la ore, de la unu la două şi iar acasă. Pregăteşte masa de amiază, face lecţiile cu cei mai mici, spală, calcă. Seara se roagă cu ei la ora nouă, dar la ora şapte şi jumătate seara îi hrăneşte iarăşi. Ea îşi face temele după ora douăzeci şi unu. De obicei până la miezul nopţii. A doua zi o ia de la capăt când ceasul sună la şase şi jumătate.
Duminica îi duce la biserică şi ea e învăţător la Şcoala duminicală. „Nici duminica nu scap de copii.”
De fapt mi-a scris pentru a-şi oferi serviciile Organizaţiei Cireşarii. Îi place engleza şi vrea să traducă din materialele noastre. M-am gândit că probabil va avea timp de la doisprezece la unu noaptea…
Vladimir Pustan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti adauga un comentariu